Costin D.Neniţescu
Articol realizat de: Trandafir Sara Maria
Costin D. Nenițescu (n. 15 iulie 1902, București; d. 29 iulie 1970, Bușteni), a fost un chimist român. A fost fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România și un membru al Academiei Române.Rezultatele muncii chimistului Costin D.Neniţescu se văd în cele 262 de articole originale şi 21 de brevete. În anii 1970 lucrările sale au numărat 1000 de citări.
A fost fiul lui Dimitrie S. Nenițescu, doctor în drept și științe politice, avocat, secretar
general al Ministerului de Interne, director al Băncii Naționale Române, deputat, fruntaș al Partidului Conservator și ministru al Industriei și Comerțului (1910-1912).
După ce absolvă liceul în București, la Colegiul Național Gheorghe Lazăr, începe în 1920 studiul chimiei la ETH - Zurich, și se mută în 1922 în München, unde își termină studiile. În timpul pregătirii tezei de doctorat realizează, fară a colabora cu Fischer, o sinteză originală a indolului.
La începutul carierei are o cameră de lucru de câțiva metri patrați, unde pornește cu entuziasm la crearea unui laborator.
Se întoarce în țară, unde între anii 1925 și 1935 este profesor la Universitatea din București și predă cursurile de chimie organică și chimie generală. În 1928, la 26 de ani, publică prima ediție din cele două tratate, „Chimie organic” și „Chimie generală”. Peste 40 de generații au învățat și înca învață după aceste cărți, acum singurele cărți de specialitate în limba română care se ridică la nivel occidental (nu s-a mai publicat nimic asemănător în ultimii 24 de ani). Tratatul de chimie organică a fost publicat în 8 ediții, prima având un singur volum, restul 2. Unele au fost traduse în limbi străine. A intuit una din cele mai importante direcții de dezvoltare a chimiei organice și a adus contribuții de bază. Două exemple ar fi chimia reacțiilor care decurg prin ioni de carboniu și problema ciclobutadienei. De asemenea a publicat „Manualul inginerului chimist” și manuale de liceu. Este ales ca membru al Academiei Române și al altor academii din străinătate (Germania, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia). Primește numeroase premii, dintre care medalia „A.W.von Hofmann”, una dintre cele mai prestigioase medalii științifice.
Încă de la începutul anilor 1930 în cadrul cercetărilor sistematice privind reacții ale hidrocarburilor catalizate de clorura de aluminiu sunt obținute în grupul de cercetare al profesorului Nenițescu rezultate de primă importanță pentru înțelegerea mecanismului reacțiilor prin intermediari carbocationici. Este observat pentru întâia dată rolul esențial al unui cocatalizator (urme de apă) în reacția de izomerizare a cicloalcanilor în prezența clorurii de aluminiu. Din această perioadă datează alte observații fundamentale privind reacția cicloalchenelor cu cloruri acide catalizată de clorura de aluminiu, în ciclohexan ca solvent (cunoscuta astăzi în literatură ca „reacția Nenițescu de acilare reductivă”) sau transferul de hidrogen „într-o formă foarte activă”. Aceasta este prima menționare a transferului intermolecular de ion de hidrură, așa cum se va numi mai târziu. În perioada 1965-1970 studiază reacțiile solvolitice. Colaborează cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor capitole la diverse tratate. Numeroși compuși organici și reacții îi poartă numele. Se poate spune că „hidrocarbura Nenițescu”, prima anulenă (CH)10, a propulsat chimia anulenelor. A fost pionierul aplicării metodelor fizice în chimia organică în România.
Costin D.Neniţescu în biroul său:
Bibliografie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Costin_D._Neni%C8%9Bescu
http://www.scientia.ro/biografii/111-biografii-chimie/1419-marele-chimist-costin-nenitescu-1902- 1970.html